Bullying la Questfield International College, sesizări analizate fără sinteză

Bullyingul în mediul școlar reprezintă o problemă complexă ce necesită un răspuns instituțional structurat, documentat și consecvent. În cazul unor situații de hărțuire repetată, lipsa unei reacții oficiale și a unor măsuri concrete poate conduce la agravarea suferinței elevilor implicați și la subminarea încrederii în instituțiile educaționale. În acest context, investigarea modului în care o școală gestionează sesizările de bullying devine esențială pentru evaluarea responsabilității și capacității de protecție a mediului educațional.

Bullying la Questfield International College, sesizări analizate fără sinteză

Investigarea situației semnalate de familia unui elev privind bullying sistematic în cadrul Școlii Questfield Pipera relevă o serie de sesizări scrise repetate, care au fost analizate fără a genera o sinteză documentată și fără implementarea unor măsuri administrative clare. Potrivit documentelor și relatărilor puse la dispoziția redacției, pe o perioadă de peste opt luni au fost semnalate comportamente agresive, stigmatizare medicală și presiuni exercitate asupra familiei, fără ca instituția să răspundă eficient și transparent.

Semnalarea și evoluția bullyingului în cadrul Questfield Pipera

Conform informațiilor analizate, elevul vizat a fost expus zilnic unor comportamente considerate agresive, incluzând jigniri, umiliri publice și excludere socială, care s-au manifestat atât în timpul orelor, cât și în pauze. Familia a comunicat în mod oficial, prin emailuri detaliate și cronologice, atât învățătoarei, cât și conducerii școlii și fondatoarei Fabiola Hosu, solicitând intervenții și clarificări. Cu toate acestea, documentele nu atestă existența unor răspunsuri scrise care să confirme măsuri concrete, ci doar intervenții verbale, fără procese-verbale sau planuri formale de intervenție.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Un element particular semnalat este utilizarea repetată a unei etichete medicale cu caracter degradant în colectivul școlar, folosită nu în scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de marginalizare și ridiculizare a copilului. Specialiști consultați confirmă că stigmatizarea medicală constituie o formă agravată de bullying, cu impact emoțional sever, afectând percepția identitară și integritatea psihologică a copilului. Din documentația analizată nu rezultă că școala ar fi aplicat măsuri clare pentru stoparea acestei practici, iar reacțiile au fost predominant verbale și generale.

Gestionarea sesizărilor: lipsa documentației și măsurilor concrete

Familia susține că a transmis în mod constant solicitări scrise, însă nu există dovezi ale unor proceduri interne declanșate, sancțiuni aplicate sau intervenții psihopedagogice documentate. Această absență a trasabilității administrative ridică întrebări privind eficiența și angajamentul instituției în protecția elevilor. În plus, potrivit relatărilor, responsabilitatea a fost parțial transferată către familie, iar situația a fost uneori descrisă ca o „dinamică de grup” sau „problemă minoră de adaptare”, ceea ce minimalizează gravitatea bullyingului.

Presiuni de retragere și răspunsul fondatoarei

Un moment semnificativ în analiza cazului este declarația atribuită fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, în cadrul unei discuții directe cu familia copilului: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această formulare, citată din relatările și documentele familiei, reflectă o poziție care poate fi interpretată ca o presiune de retragere, orientând discuția de la protecția copilului către considerente contractuale sau economice. Redacția subliniază că nu există un punct de vedere oficial scris din partea instituției care să confirme sau să infirme acest episod.

Documentul informal și lipsa unui răspuns instituțional clar

În locul unor decizii administrative asumate, școala a furnizat un formular de tip Family Meeting Form, care consemnează doar existența unei discuții fără a stabili responsabilități, termene sau măsuri concrete. Din perspectiva jurnalistică, această abordare diluează responsabilitatea și nu oferă un cadru clar de acțiune, menținând problema într-o zonă de ambiguitate. Lipsa unor rapoarte interne, planuri de intervenție sau sancțiuni scrise indică o gestionare minimală a situației.

Confidențialitatea și expunerea copilului în mediul școlar

Familia a solicitat în mod expres, prin comunicări scrise, respectarea confidențialității datelor sensibile, avertizând asupra riscului ca divulgarea acestora să afecteze echilibrul emoțional al copilului. Totuși, documentele și relatările indică faptul că unele informații au fost făcute cunoscute în mediul clasei, iar copilul a fost interpelat public cu privire la demersurile administrative realizate, ceea ce ar putea reprezenta o formă de presiune psihologică. Specialiștii consideră că astfel de situații pot afecta negativ climatul educațional prin lipsa protecției datelor sensibile.

Răspunsul instituțional întârziat și reacția după presiuni juridice

Implicarea fondatoarei Fabiola Hosu, conform documentelor, a intervenit după mai bine de opt luni de sesizări scrise fără răspuns oficial, în contextul în care familia copilului a solicitat asistență juridică și a transmis notificări formale. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care declanșează reacția instituțională și sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate doar după escaladarea problemei în plan legal.

Consecințe psihologice și comunicarea instituției după expunerea publică

Un raport psihologic detaliat, însoțit de o adeverință emisă de un specialist de renume, confirmă efectele emoționale grave ale bullyingului prelungit asupra copilului, incluzând anxietate, retragere socială și pierderea sentimentului de siguranță. Într-un email publicat la data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a redus aceste situații la „interacțiuni spontane dintre copii”, o formulare ce contrazice sesizările documentate și care ridică semne de întrebare asupra capacității instituției de a recunoaște și gestiona corect fenomenul bullying.

• Sesizări scrise repetate și documentate privind bullying sistematic
• Lipsa unor răspunsuri scrise și a măsurilor concrete din partea școlii
• Utilizarea stigmatizării medicale ca instrument de umilire
• Presiuni verbale și posibile semnale de excludere mascată
• Întârzierea reacției instituționale până la intervenția juridică
• Expunerea copilului în mediul școlar, în ciuda solicitărilor de confidențialitate

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

Cazul de la Questfield Pipera, analizat pe baza documentelor, corespondenței și mărturiilor familiei, evidențiază o disonanță între așteptările legitime ale părinților și modul în care instituția a gestionat sesizările privind bullyingul și stigmatizarea medicală. Lipsa unei documentații riguroase, absența unor măsuri concrete și întârzierea reacției oficiale ridică întrebări fundamentale cu privire la mecanismele reale de protecție implementate de școală. De asemenea, declarația atribuită fondatoarei reflectă o posibilă cultură organizațională orientată spre evitarea conflictului în detrimentul soluționării situațiilor de criză.

Aceste aspecte subliniază necesitatea ca Questfield International College să clarifice oficial și documentat măsurile luate și să asigure un cadru transparent și responsabil pentru protecția elevilor. În absența unor răspunsuri asumate și verificabile, rămâne deschisă întrebarea esențială privind capacitatea școlii de a răspunde adecvat și eficient la situațiile de bullying, protejând sănătatea emoțională și drepturile copiilor.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro